miercuri, 22 noiembrie 2017

Euharistia este un medicament pentru cei slabi...




Euharistia nu e un premiu pentru cei buni,
este un medicament pentru cei slabi

spune papa Francisc în al cincilea episod
al programului Padre nostro,
condus de preotul Marco Pozza,
capelanul închisorii din Padova,
în undă în Tv2000 în 22 noiembrie 2017
la ora 21.05, 
plăsmuit din colaborarea dintre Secretaria pentru Comunicații a Sfântului Scaun și televiziunea Tv2000.

Papa Francisc își amintește că
„de pe când era copil la casa sa
învăța că atunci când pâinea cădea pe jos,
imediat se aduna și se săruta.
Pâinea nu se arunca niciodată.
Pâinea este simbolul unității omenirii”.

(sursă: https://www.avvenire.it/multimedia; sursă: http://www.lastampa.it).

marți, 21 noiembrie 2017

Fecioara Maria își dăruieşte lui Dumnezeu întreagă ființă



Prezentarea în Templu a copilei lui Ioachim și Ana 
s-a petrecut într-un cadru simplu, modest, 
nu cum se prezintă în picturi...
Fecioara Maria își dăruieşte lui Dumnezeu
fiinţa întreagă pentru totdeauna,
oferindu-i Tatălui veşnic un suflet cu totul nevinovat,
adevăratul Templu
pe care încă de la începutul lumii
îl căuta şi îl aştepta.

Pentru creştinii evlavioşi,
sărbătoarea de la 21 noiembrie
este un fericit prilej de a-şi reînnoi hotărârile
şi promisiunile pentru o viaţă sufletească mai adâncă.

luni, 20 noiembrie 2017

Orbul Bartimeu





Isus trecea prin Ierihon.
Şi cerşetorul orb, în zdrenţe,
de jos, din colb, simţi un zvon,
un ritm de paşi în largi cadenţe.

Isus trecea sub cer iudeu,
printre grădini cu rodii coapte.
Iar zorii se-nălţau mereu.
Dar pentru orbul Bartimeu
era tot noapte după noapte...

Isus trecea încet. Şi-apoi
într-o solemnă fericire,
venea cu el un lung convoi,
ca o coloană de eroi
glorificând un rege mire.

Isus trecea. Şi-un tremur sfânt
vibra în orb ca niciodată.
Ciulind urechile în vânt,
el prinse-n taină un cuvânt.
Şi inima-ncepu să bată.

Simţi ceva ca un fluid,
ca o mireamă de zambilă.
Şi orbul a strigat livid:
– Ai milă, fiul lui David,
Isuse Salvator, ai milă!

duminică, 19 noiembrie 2017

Mesajul sfântului părinte Francisc pentru prima Zi Mondială a Săracilor (19 noiembrie 2017)



(duminica a XXXIII-a din timpul de peste an)


Să nu iubim cu vorba, ci cu fapta

1. „Copii, să nu iubim numai cu vorba sau cu limba, ci cu fapta şi adevărul” (1In 3,18). Aceste cuvinte ale apostolului Ioan exprimă un imperativ de care niciun creştin nu poate să facă abstracţie. Seriozitatea cu care „ucenicul iubit” transmite până în zilele noastre porunca lui Isus este făcută şi mai accentuată prin opoziţia pe care o prezintă între cuvintele goale care adesea sunt pe buzele noastre şi faptele concrete cu care în schimb suntem chemaţi să ne măsurăm. Iubirea nu admite alibiuri: cine intenţionează să iubească aşa cum a iubit Isus, trebuie să-şi însuşească exemplul său; mai ales când suntem chemaţi să-i iubim pe săraci. De altfel, modul de a iubi al Fiului lui Dumnezeu este bine cunoscut, şi Ioan îl aminteşte cu litere clare. El se întemeiază pe două coloane portante: Dumnezeu a iubit cel dintâi (cf. 1In 4,10.19); şi a iubit dăruindu-se în întregime pe sine însuşi, chiar propria viaţă (cf. 1In 3,16).

O astfel de iubire nu poate să rămână fără răspuns. Deşi este dăruită în manieră unilaterală, adică fără a cere nimic în schimb, totuşi ea aprinde în aşa fel inima încât fiecare se simte determinat să răspundă la ea în pofida propriilor limite şi păcate. Şi acest lucru este posibil dacă harul lui Dumnezeu, caritatea sa milostivă este primită, pe cât posibil, în inima noastră, aşa încât să mişte voinţa noastră precum şi afectele noastre spre iubirea faţă de Dumnezeu însuşi şi faţă de aproapele. În acest mod milostivirea care izvorăşte, ca să spunem aşa, din inima Treimii poate ajunge să pună în mişcare viaţa noastră şi să genereze compasiune şi fapte de milostenie faţă de fraţii şi surorile care se află în necesitate.

vineri, 17 noiembrie 2017

† Duminica a 33-a de peste an (A): Așteptând întoarcerea Domnului [19 noiembrie 2017]

Parabola talanților.
Așteptând întoarcerea Domnului
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (19 noiembrie 2017)

Lecturi: Proverbelor 31,10-13.19-20.30-31; 1Tesaloniceni 5,1-6; Evanghelia Matei 25,14-30.

Omilie


În această duminică suntem invitați de lecturile de la această sfântă Liturghie să reflectăm asupra ființei noastre de creștini și discipoli ai lui Cristos. Suntem la sfârșitul anului bisericesc. Este timpul situaților finale, a bilanțurilor. Venirea Domnului, pe care o așteptăm, trebuie să ne pregătească să dăm valoare „talanților” pe care Isus ni i-a încredințat.




În Cartea Proverbelor (Prov 31,10-13.19-20.30-31) din lectura întâia ni se vorbeşte despre frumusețea femeii ca soție și mamă. Aceste două dimensiuni din viața sa zilnică reprezintă talanții pe care Domnul îi încredințează și pe care ea e chemată să le dea roade. În timp ce cei vechi remarcau importanța femeii în viață și rolul fundamental alături de bărbat, în Israel, puteți vedea și mai mult: ea este darul lui Dumnezeu, este colaboratoarea omului, este un valid ajutor în drumul pământesc spre destinul veșnic. „Femeia de valoare, cine o poate găsi?” (v. 10). Întrebarea arată că nu se găsește ușor o femeie, dar când o găsești, e o mare comoară. Textul poetic este „cântecul femeii ideale” sau „elogiul femeii desăvârșite”. Ea este femeia „înțeleaptă” din punct de moral, social și religios. Apreciată pentru calitățile sale de soţie şi mamă, îl face fericit pe soţul său şi pe copiii săi. Cartea Proverbelor îi arată calităţile inimii sale înaintea lui Dumnezeu: „o femeie înțeleaptă va fi lăudată” spune Septuaginta [LXX]; „cea care se teme de Domnul, trebuie să fie lăudată” (cf. v. 30). În timp ce Evanghelia descrie figura discipolului fidel Domnului, cu talanții săi, ea vine evidențiată în această „teamă de Dumnezeu”, nu „frică” asemenea servitorului din parabola evanghelică care își ascunde talantul în pământ, ci în simțul ei religios care dă substanță activităților sale zilnice: soțul ei se încrede în ea cu o mare bucurie; ea își susține familia și celor săraci și suferinzi ea le dă o mână prietenoasă, plină de compasiune: „ea îşi desface palma către cel umil şi-şi întinde mâna către cel nevoiaş” (v. 20). Ea trage putere din această „teamă de Domnul”, la care noi cei de astăzi spunem: este o credință profundă.



Servitorii nu pot dormi [XXXIII TPA (A) - duminică, 19.11.2017]



Evanghelia Matei 25,14-30: În acel timp, Isus le-a spus această parabolă discipolilor săi: „Un om, voind să plece într-o călătorie, şi-a chemat servitorii şi le-a încredinţat bunurile sale. Şi unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, iar altuia unul, fiecăruia după propria putere. Apoi a plecat. Îndată, cel care primise cinci talanţi s-a dus, a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci. La fel cel cu doi talanţi, a câştigat alţi doi. Dar cel care primise unul s-a dus, a săpat o groapă în pământ şi a ascuns banii stăpânului său. După mult timp, a venit stăpânul acelor servitori şi le-a cerut cont. Venind cel care primise cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, spunând: «Stăpâne, cinci talanţi mi-ai dat, iată, alţi cinci talanţi am câştigat!” Stăpânul i-a zis: «Bine, servitor bun şi credincios! Peste puţin ai fost credincios, te voi stabili peste multe. Intră în bucuria stăpânului tău!» Venind apoi cel cu doi talanţi, a spus: «Stăpâne, doi talanţi mi-ai dat, iată, alţi doi talanţi am câştigat». Stăpânul i-a zis: «Bine, servitor bun şi credincios! Peste puţin ai fost credincios, te voi stabili peste multe. Intră în bucuria stăpânului tău!» În sfârşit, venind şi cel care primise un talant, a zis: «Stăpâne, ştiam că eşti un om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat, şi, pentru că m-am temut, m-am dus şi am ascuns talantul tău în pământ. Iată, ai ce este al tău!» Dar stăpânul i-a răspuns: «Servitor rău şi leneş! Ştiai că secer unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat. Deci trebuia să depui banii mei la bancheri, iar la venirea mea, aş fi retras ce este al meu cu dobândă. Aşadar, luaţi de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi! Pentru că oricui are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel care nu are se va lua şi ceea ce are. Iar pe servitorul netrebnic aruncaţi-l afară în întuneric: acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor!»”

Omilie

Textele biblice această duminică ne spun că noi toţi avem o misiune de împlinit. Această misiune ne-a fost încredinţată de Domnul. Într-o zi, el va reveni şi va trebui să dăm seamă înaintea lui. În fiecare zi trebuie să ne pregătim pentru acesta întâlnire de seamă. Pentru aceasta, nu suntem singuri. Domnul însuşi este acolo, în centrul vieţii noastre, pentru a ne conduce pe calea sfinţeniei. 

joi, 16 noiembrie 2017

miercuri, 15 noiembrie 2017

Privim prea mult la noi înșine...


Sfânta Elisabetta a Trinității (1880-1906).

„Privim prea mult la noi înșine,
vrem să vedem și să înțelegem
și nu avem totuși încredere în Acela
care ne învăluie cu iubirea sa”. 

[Santa Elisabetta della Santissima Trinità (Elisabeth Catez), Lettera, 25.07.1902].

(sursă: https://twitter.com).