sâmbătă, 26 mai 2018

† Preasfânta Treime (B): Iubirea lui Dumnezeu a Tatălui și a Fiului și a Duhului Sfânt față de omenire [duminică, 27 mai 2018]


Iubirea lui Dumnezeu a Tatălui și a Fiului și a Duhului Sfânt față de omenire
pr. Isidor Chinez  – Izvoarele [IS] (27 mai 2018)

Lecturi: Deuteronomului 4,32-34.39-40; Romani 8,14-17; Evanghelia Matei 28,16-20; lecturi

Omilie

Liturgia bisericii din această primă duminică după Rusalii celebrează sărbătoarea Sfintei Treimi. Primii paşi în ziua de Rusalii este misterul Sfintei Treimi. Discipolii, după ce l-au primit pe Duhul Sfânt, ies dintre zidurile strâmte şi închise ale casei în care se aflau de frica iudeilor şi încep să vestească evanghelia şi să boteze primii convertiţi la credinţă. Pentru majoritatea creștinilor, Sfânta Treime se prezintă ca o realitate greu de priceput, un mister ce suspendă orice raționament, nu se poate pătrunde și nici înțelege. Misterul nu este împotriva rațiunii umane. Dă posibilitatea creșterii și înțelegerii: în fața misterului rămânem mereu într-o situație de deschidere; nu-l vom poseda niciodată pe Dumnezeu închizându-l în rațiunea noastră umană, exprimându-l într-un concept al nostru. El rămâne mereu dincolo de orizontul experienței noastre.

joi, 24 mai 2018

Sfânta Marie, Ajutorul creștinilor


O, Maria, Fecioara puternică:
Tu vestită și renumită apărătoare a Bisericii,
Tu ajutorul minunat al creștinilor,
Tu, puternică ca o oaste pregătită pentru lupta,
Tu care singură ai distrus toate ereziile lumii,
Tu în greutăți, lupte și necesități,
apără-ne de dușmani,
iar în ceasul morții primește-ne lângă tine în Paradis. Amin.


Sfânta Marie, Ajutorul creștinilor,
roagă-te pentru noi.

miercuri, 23 mai 2018

Pentru a fi fericiți...


Om al stepei...
„Pentru a fi cu adevărat fericiți există
doar câteva lucruri:
să ai o casă,
ceva de mâncare,
haine
și pe cineva de iubit
şi cineva care ne iubește.
Acest om al stepei şi cu copii săi
ştiu acest lucru:
zâmbesc, cântă şi merg fericiți”.

(sursă: https://twitter.com/enzobianchi7; trad. I.C.)

luni, 21 mai 2018

Sfânta Fecioară Maria, Maica Bisericii (luni după Rusalii)




Sfintei Fecioare Maria îi este atribuit titlul de „Maică a Bisericii”, deoarece ea l-a nãscut pe Cristos, Capul Bisericii, și a fost făcută Maica celor răscumpărați înainte ca Fiul ei să-ți dea sufletul pe cruce. Fericitul Paul al VI-lea, papă, a confirmat în mod solemn acest titlu în discursul pe care l-a þinut părinților Conciliului al II-lea din Vatican, la 21 noiembrie 1964, și a stabilit ca „prin acest titlu atât de suav Maica Domnului să fie de acum înainte și mai mult onorată și invocată de întregul popor creștin”.


Din discursul fericitului Paul al VI-lea, papă, la încheierea sesiunii a treia a Conciliului al II-lea din Vatican

Considerând raporturile strânse prin care sunt unite Maria și Biserica, spre slava Fericitei Fecioare și spre mângâierea noastră, declarăm că Preasfânta Maria este Maica Bisericii, adică a întregului popor creștin, atât a credincioșilor, cât și a păstorilor, care o numesc Maică preaiubită; și stabilim ca prin acest titlu atât de suav Maica Domnului să fie de acum înainte și mai mult onorată și invocată de întregul popor creștin.

Este vorba despre un titlu, venerabili frați, care nu e nou pentru pietatea creștinilor; dimpotrivă, credincioșii și întreaga Biserică preferă să o invoce pe Maria mai ales cu acest nume de Mamă. El aparține într-adevăr esenței autentice a devoțiunii către Maria, întemeindu-se cu putere pe însăși demnitatea sa de Maică a Cuvântului întrupat al lui Dumnezeu.

Precum maternitatea divină este fundamentul relației unice dintre Maria și Cristos, dar și a prezenței sale în economia mântuirii realizate de către Isus Cristos, tot astfel, mai ales din maternitatea divină provin raporturile dintre Maria și Biserică. Într-adevăr, ea este Maica aceluia care, deja din primul moment al întrupării în sânul său feciorelnic, s-a unit în calitatea sa de cap cu trupul său mistic, care este Biserica.

Acesta este motivul pentru care noi, deși nevrednici și slabi, ne ridicăm ochii către Maria cu sufletul plin de încredere și iubire filială. Ea, care odinioară ni l-a dăruit pe Isus, izvorul harului ceresc, nu poate să nu-și îndrepte ajutorul său matern către Biserică, mai ales în acest moment în care Mireasa lui Cristos se angajează cu un zel și mai entuziast în misiunea sa mântuitoare.

Încrederea noastră este și mai mult alimentată și întărită atunci când considerăm legăturile foarte strânse dintre Maica noastră cerească și umanitate. Chiar dacă a fost înzestrată de Dumnezeu cu generoase și prețioase daruri pentru a fi vrednica Maică a Cuvântului întrupat, Maria nu încetează să fie aproape de noi. Fiică a lui Adam ca și noi, ea este sora noastră prin comuna natură umană; datorită meritelor viitoare ale lui Cristos, ea a fost scutită de păcatul originar, însă a adăugat la darurile primite în mod divin exemplul credinței sale perfecte, astfel că a meritat elogiul evanghelic: „Fericită ești tu, pentru că ai crezut”.

În timpul vieții sale pământești, Maria a realizat figura perfectă a discipolului lui Cristos, a fost oglinda tuturor virtuților și a întruchipat fericirile evanghelice proclamate de Isus Cristos. Iată de ce întreaga Biserică, cu varietatea incomparabilă a vieții și lucrărilor sale, a găsit în Maica Fecioară exemplul cel mai autentic al imitării perfecte a lui Cristos.

(Paul al VI-lea, Maria, Maica Bisericii 21 noiembrie 1964: AAS 56 [1964], 1015-1016).





sâmbătă, 19 mai 2018

Veni Sancte Spiritus [Secvența gregoriană de Rusalii]



[text latin]

Veni, Sancte Spiritus,
et emitte caelitus
lucis tuae radium.

Veni, pater pauperum,
veni, dator munerum,
veni, lumen cordium.

Consolator optime,
dulcis hospes animae,
dulce refrigerium.

In labore requies,
in aestu temperies,
in fletu solatium.

O lux beatissima,
reple cordis intima
tuorum fidelium.

Sine tuo numine,
nihil est in homine,
nihil est innoxium.

Lava quod est sordidum,
riga quod est aridum,
sana quod est saucium.

Flecte quod est rigidum,
fove quod est frigidum,
rege quod est devium.

Da tuis fidelibus,
in te confidentibus,
sacrum septenarium.

Da virtutis meritum,
da salutis exitum,
da perenne gaudium. Amen. Alleluia.

 

vineri, 18 mai 2018

† Coborârea Sfântului Duh (Rusaliile): Duhul coboară și peste noi [20 mai 2018]

Duhul coboară și peste noi
pr. Isidor Chinez  – Izvoarele [IS] ora 8:00 (20 mai 2018)
Lecturi: Faptele Apostolilor 2,1-11; Galateni 5,16-25; Evanghelia Ioan 15,26-27; 16,12-15; lecturi

Omilie

În această duminică a Rusaliilor celebrăm o sărbătoare foarte importantă: coborârea Duhului Sfânt asupra Bisericii. Încheiem ciclul pascal care constituie unul din cele două „momente forte” ale anului liturgic (unul dintre ele este Crăciunul, al doilea este Paștele). În timpul lui Isus era o „sărbătoare a săptămânilor” – vechea sărbătoare agricolă celebrată șapte săptămâni după Paști (cf. Lv 23,15-21) – avea sensul de comemorare a revelației lui Dumnezeu de pe Muntele Sinai unde a dat poporului evreu Torah, adică Legea lui Moise. Vechea Alianță devine una nouă: este prezența Duhul Sfânt. Isus adaugă sărbătorii ebraice darul Duhului. Numai sunt tunete și fulgere ca în Exod (Ex 19,16-22) la teofania de pe Sinai, dar… „s-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea unei vijelii puternice, şi a umplut întreaga casă în care stăteau. Atunci le-au apărut nişte limbi ca de foc împărţindu-se şi aşezându-se asupra fiecăruia dintre ei. Toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi” (vv. 2-4). Este prima lectură luată din Faptele Apostolilor (Fap 2,1-11), în care Dumnezeu trimite peste apostoli pe Duhul Sfânt ca să anunțe pe Cristos cel înviat tuturor. După moartea lui Isus discipolii se temeau că vor fi arestați. Dar deodată viața lor s-a schimbat. Dintr-un mic grup de fricoși, încuiați în cenacol, Duhul Sfânt face un popor numeros care nu se teme să vorbească și să cânte minunățiile lui Dumnezeu. Se naște Biserica: o omenire nouă recreată de suflul divin. Acum nu mai e timp de teamă. Este timpul de a lăsa ca Duhul Sfânt să depășească toate frontierele și să conducă omenirea întreagă unde vrea Dumnezeu.