vineri, 17 noiembrie 2017

Servitorii nu pot dormi [XXXIII TPA (A) - duminică, 19.11.2017]



Evanghelia Matei 25,14-30: În acel timp, Isus le-a spus această parabolă discipolilor săi: „Un om, voind să plece într-o călătorie, şi-a chemat servitorii şi le-a încredinţat bunurile sale. Şi unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, iar altuia unul, fiecăruia după propria putere. Apoi a plecat. Îndată, cel care primise cinci talanţi s-a dus, a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci. La fel cel cu doi talanţi, a câştigat alţi doi. Dar cel care primise unul s-a dus, a săpat o groapă în pământ şi a ascuns banii stăpânului său. După mult timp, a venit stăpânul acelor servitori şi le-a cerut cont. Venind cel care primise cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, spunând: «Stăpâne, cinci talanţi mi-ai dat, iată, alţi cinci talanţi am câştigat!” Stăpânul i-a zis: «Bine, servitor bun şi credincios! Peste puţin ai fost credincios, te voi stabili peste multe. Intră în bucuria stăpânului tău!» Venind apoi cel cu doi talanţi, a spus: «Stăpâne, doi talanţi mi-ai dat, iată, alţi doi talanţi am câştigat». Stăpânul i-a zis: «Bine, servitor bun şi credincios! Peste puţin ai fost credincios, te voi stabili peste multe. Intră în bucuria stăpânului tău!» În sfârşit, venind şi cel care primise un talant, a zis: «Stăpâne, ştiam că eşti un om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat, şi, pentru că m-am temut, m-am dus şi am ascuns talantul tău în pământ. Iată, ai ce este al tău!» Dar stăpânul i-a răspuns: «Servitor rău şi leneş! Ştiai că secer unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat. Deci trebuia să depui banii mei la bancheri, iar la venirea mea, aş fi retras ce este al meu cu dobândă. Aşadar, luaţi de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi! Pentru că oricui are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel care nu are se va lua şi ceea ce are. Iar pe servitorul netrebnic aruncaţi-l afară în întuneric: acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor!»”

Omilie

Textele biblice această duminică ne spun că noi toţi avem o misiune de împlinit. Această misiune ne-a fost încredinţată de Domnul. Într-o zi, el va reveni şi va trebui să dăm seamă înaintea lui. În fiecare zi trebuie să ne pregătim pentru acesta întâlnire de seamă. Pentru aceasta, nu suntem singuri. Domnul însuşi este acolo, în centrul vieţii noastre, pentru a ne conduce pe calea sfinţeniei. 

Cartea Proverbelor (din prima lectură) ne vorbeşte despre femeia curajoasă, foarte apreciata pentru calitățile sale de soţie şi mamă; îl face fericit pe soţul său şi pe copiii săi. De asemenea, arată calităţile inimii sale în fața lui Dumnezeu şi în fața celor săraci. Înainte de Cristos, ea ne aduce aminte că trebuie să răspundă la vocaţia prezentă. Este Dumnezeu însuşi care ne încredințează această responsabilitate. Operele bune de care ne vorbește această lectură sunt iubirea noastră pentru Dumnezeu şi angajamentul nostru în serviciul altora. Acesta este pentru a ne reaminti în ziua Ajutorului Catolic [Caritas France].

În scrisoarea sa către Tesaloniceni, sfântul Paul, ne recomandă să rămânem treji în speranţa Împărăţiei lui Dumnezeu. El se adresează creştinilor care fac speculaţii cu privire la data întoarcerii lui Cristos. Apostolul refuză să intre în acest joc: este important trăirea în mod permanent în prezenţa lui Dumnezeu; să fie gata să primească în orice moment întoarcerea lui Isus. Creştinul trebuie să fie prin excelență un om treaz şi disponibil. În ziua botezului nostru, am devenit fii ai luminii. Trebuie ca aceasta să se vadă în viaţa noastră.

Parabola talanților ne arată calea de urmat. Ea ne relatează istoria unui om care se pregăteşte să plece. A chemat pe slujitorii săi şi le-a încredinţat toate bunurilor sale. În lipsa sa, ei vor trebui să aducă rod. La primii doi servitorii se dublează averea.  Ambii primesc laudă de la stăpânul lor. În ceea ce priveşte cel de al treilea, se întoarce doar să-i dea banii primiţi. El este mustrat şi pedepsit.

Semnificația acestei parabole este clară: omul care pleacă în călătorie este Isus; noi suntem servitorii săi. Talanții sunt patrimoniul pe care Domnul îi l-a încredinţat: este Cuvântul său, este Euharistia, este credinţa în Dumnezeu Tatăl nostru, este iertarea sa, sunt frații noștri și surorile noastre de iubit. Astfel Domnul ne încredinţează bunurile sale cele mai prețioase. El nu ne cere se le păstrăm într-un seif, dar ne cere să aducem roade. Vrea ca noi să le folosim pentru binele altora.

Toate aceste bunuri pe care le-am primit sunt de datoria noastră să le dăm și altora. Astfel ele dau roade. Dacă Domnul dă milostivirea, tandrețea, iertarea sa, noi trebuie să le folosim bine. Papa Francisc spune că e o „molipsire” care trebuie să se răspândească în întreaga lume. Fiecare poate să pună aceste întrebări: câte persoane am încurajat prin speranţa noastră? Câtă iubire am împărtăşit cu aproapele nostru? Mărturia pe care Domnul o aşteaptă de la noi trebuie să fie deschisă tuturor, mai ales celor care sunt departe de el.

Această parabolă a talanților ne determină deci să nu ne ascundem credinţa noastră, că aparţinem lui Cristos. Nu poate să îngroape Cuvântul Evangheliei. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să circule în viaţa noastră, în relaţiile noastre, în situaţii concrete. Este ca o forţă care interpelează, care purifică şi reînnoieşte. Sacramentul iertării pe care l-am primit trebuie să se manifeste cu puterea sa. Trebuie să dărâme pereții pe care egoismul nostru i-a construit. Trebuie să lase să facem primul pas acolo unde nu există comunicare.

Ziua Ajutorului Catolic ne dă posibilitatea de a răspunde la chemarea Domnului. Din anul 1946, această structură se străduieşte să ne lumineze în caritate. Creştini se organizează pentru a da înapoi tot ce dezumanizează. Din păcate, săraci sunt prea adesea victime acestei prejudecății. Trăim într-o lume dură şi violentă. Într-o zi, întrebarea va fi aceasta: „Ce ai făcut fratelui tău?” Nu uita, că ceea ce dă valoare în viaţa noastră este iubirea noastră pentru toți cei care ne înconjoară.

În această zi, putem lua rugăciunea zilei: „Dă-ne, te rugăm, Doamne, harul să te urmăm mereu cu bucurie, căci numai slujindu-te necontenit pe tine, izvorul oricărui bine, putem afla fericirea deplină și nepieritoare”. Amin.

(pr. Jean Compazieu [2017]; tradus din limba franceză de pr. Isidor Chinez; sursă:
http://dimancheprochain.org/7198-homelie-du-33eme-dimanche-du-temps-ordinaire-4/).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu